Copii

Sunt convins că pentru majoritatea vieţuitoarelor acestei planete, copiii sunt unul dintre cele mai importante lucruri. Sentimentul patern/matern faţă de un suflet la naşterea căruia ai participat...mi se pare asa....o virtute cerească. Suntem oameni şi orice am face atâta timp cat ne trăim viaţa asta scurtă pe acest pământ, rezumăm totul la satisfacţii şi împliniri. Acum pentru multi, satisfacţiile primordiale și sincere se confundă cu hrănirea unor vanităţi şi complexe...de ex: hai să călcam peste cadavre şi să facem orice, pentru a avea muuuulţi bani, pentru a ne putea cumpăra tot ce vrem. Ok, nimic de zis..banii sunt extraordinar de importanţi, însă mi-e teamă că din cauza lipsei lor, ne minţim groaznic susţinând că nu putem face una şi alta fără ei...Copiii!!!!! Credeţi că acum 5-6-700 de ani, când lumea era privată de muuuulte lucruri ce ne simplifică viata in prezent, oamenii refuzau să facă copii???? Sigur, o să-mi spuneţi că pe vremea aia nu existau metode contraceptive! Pai şi asta vi se pare normal? Pe vremuri, majoritatea familiilor aveau 4-5 chiar 8-9 copii...cunosc eu destule povesti cu familii in componenţa cărora existau şi încă mai există 12 copii şi asta in condiţiile in care naşterea se făcea in casă sau in hambar, fără tehnologii de ultimă oră, fără faşe sterile şi fără cursuri lamaze in luna a șaptea de sarcină. Ce să mai...problema la care mă tot întorc, este că omenirea era mai umană, sentimentele și idealurile erau mai umane...bărbații își doreau să fie soți și părinti pentru că asta le conferea satisfacţia de mascul, nu CEO şi County Manager fără libido ....femeile erau dornice să devină mame, pentru ca asta le aducea adevărata împlinire, nu modele şi dame de companie la veşnicele ieşiri de la Fratelli si Gaia. E adevărat că pană nu ai copii, nu prea poţi să înţelegi esenţa acestui sentiment unic, iar eu vorbesc despre asta doar din dorinţă și din ce am mai văzut şi auzit pe la prietenii mei ..deja părinti. OK, ca să fiu şi mai direct in urma unor păreri personale, o să încerc să vă explic altfel. Majoritatea dintre noi, am trăit şi ne am bucurat de o copilărie fericită...am fost crescuţi cu atenţie şi dragoste...lucru ce ni s a întipărit in molecule. Am crescut şi am înţeles (unii dintre noi) că şansa la viaţă, ocazia de a trăii, de a respira, de a ne bucura, ar fi trebuit  (pe unii dintre noi) să ne şi facă să devenim datori la înmânarea ştafetei, la transformarea nostră in părinti, in cei ce duc mai departe viaţa pe pământ, in adevăraţi promotori ai omeniei, frumosului şi talentului uman. Nu-mi vine să cred şi sunt uluit, când aud decizii ce se vor a fi pline de "maturitate" şi "inţelepciune" a unora dintre noi care aleg...cariera vs familie şi munca vs copii...Alooooo!!!!! există viaţă şi după "de la 9 la 5", există viaţă frumoasă şi cu copiii după tine in vacanţă, sau in diverse locuri publice, unde majoritatea consideră neadecvată prezenţa lor, există viaţă cu copii in familie și fără să fim milionari in euro... In fine, omenirea se minte rău şi grav, promovând false impresii pentru stabilirea unui statut fals, dar in acelaşi timp ascunzând egoismul asta oribil şi lipsa adevăratelor sensibilităţi umane. Cum pentru orice plată, există şi răsplată, mi-e teamă că, va veni o vreme când  ...bătrâni fiind o să avem pretenţii, așa că....Atenţie la neatenţie!!!!!