Oare cum e mai bine???

Sunt acasă şi beau o bere in fata calculatorului cu gândul in 14, însă ceva ce cred ca-mi monopolizează timpul acordat acestor gânduri fără traseu, este o întrebare la care as vrea să răspund ca un "câştigător". Oare cum e mai bine să fi in viată???? De ce nu ştiu să-mi răspund, o să vă zic acum: Am ajuns la aproape 35 de ani (ii fac pe 23 ianuarie) şi pot spune ca am parcurs in viata mea de pană acum şi bune şi rele şi sunt sincer împăcat şi mulţumit că am realizat multe lucruri la care mă gândesc cu placere şi încă mă mai excită alte gânduri, cum că as mai vrea să mai realizez şi să las in urma mea ceva notabil, frumos, care să conteze şi care la rândul lui să stimuleze mai departe la mai mult bine şi frumos ( suna cam... BH 90210, nu? hahaha)In fine... am fost şi cu aia şi cu aialaltă şi cu aia a lu' ăla şi cu sor-sa şi cu mă-sa, însa eu stau ca boul şi mă gândesc şi in acelaşi timp pe lângă mine se întâmplă următoarele fenomene: Aud despre prieteni, amici şi cunoscuţi de-ai mei că s-au căsătorit şi au copii, iar despre ceilalţi prieteni, cunoscuţi şi apropiaţi de-ai mei, că o ard in continuare pe la Fratelli, Gaia sau The Gang cu diverse "doamne" in diverse poziţii, in diverse maşini, cu care ajung in alte diverse locaţii unde ajung iar in diverse "poziţii" şi de acolo de dimineaţă cu alte diverse (sau cu aceleaşi) "doamne", la alte diverse locaţii, unde consumă diverse produse
(gastronomice, alcoolice şi nu numai...) in diverse alte situaţii, in văzul altor diverse "doamne" pline de voioşie şi de stare de bine, care la rândul lor o să vorbească despre actuala situaţie unor altor "doamne" şi nu numai, care la rândul lor....după bunul lor plac. Acum, dacă e să mă refer in detaliu şi să fac o scurtă mică analiză, as zice asa, Eu vs. "Societatea & Moralitatea": Ei şi ce, am făcut şi am dres şi eu...mi-e Dumnezeu martor de cate mii de ori am trecut prin aceste situaţii (caterincă, nu zic nu). Însă poate că vine vârsta din spate şi mă face să-mi îndrept privirea mult mai serios şi mai interesat de tagma celorlalţi prieteni, amici şi cunoştinţe ale mele care au copii şi familie şi mă fac într-un fel martorul vieţii lor (deloc neplăcute, nu zic nu). Sunt convins că părerile voastre vor fi împărţite, nu in totalitate sincere, deoarece la unii încă dictează mândria sau complexele, regretele sau refuzul, lejeritatea aceea adolescentină ce pune frână responsabilităţilor...însă promit că o să mă mai gândesc şi o să va spun ce am decis ...sper să fiu in grafic şi să nu ma trezesc prea târziu, sau in situaţia in care nu am răspuns ca un câştigător... şi am luat o decizie ...deloc bună. Noapte Bună!