Artă - prima parte

Aud şi văd tot mai des diverse personaje ce se auto-intitulează într-un mod fals, Artişti! Hai să ne lămurim un pic vă rog, deoarece este deranjant pentru mine cel puţin, care sunt absolvent de liceu de artă, la vioară! Fără să mă laud, fac parte dintr-o familie ce se ocupă cu arta de vreo 5 generaţii şi cred că îmi permit să vorbesc despre această problemă, acuzând anumite concepte greşite de promovare a falsei arte şi.... trag pe această cale, un semnal de alarmă sever pentru resuscitarea ei. Deci: "Artistul este considerat ca fiind o persoană care îşi foloseşte talentul pentru a se exprima in domeniul in care excelează. În timpul vieţii un artist îşi concentrează talentul pentru a dezvălui capodopere ale artei în care doreşte să progreseze. Desigur, la început este necunoscut dar dacă talentul său se manifestă devreme, la început de carieră de exemplu, el poate deveni un artist apreciat, atingând apogeul şi arătându-şi întreg potenţialul".  Cunosc o mulţime de prieteni, amici, cunoştinţe ce se bat cu pumnul in piept, deoarece, in baza unor debitări.... ceva ..orice, ce se poate "identifica" cu arta...gata, sunt artişti. Genul ăla boem oarecum, dar nu din artistăreală, ci dintr-o promiscuitate naturală şi originală, dar care se vrea mascată şi tradusă in ceva artistic. Nu zic că nu exista şi excepţii, însă majoritatea (din păcate), doar "suferă" să fie consideraţi artişti. Eu consider că arta ...in general e in comă profundă in România, iar dacă se mai întâmplă să apară răzleţ cate un element demn de respect şi apreciere...este vorba doar de o spasmă şi nicidecum de o revenire totală artistică a naţiunii noastre. Se ştie că suntem un popor de ciobani care s-au "ars" intre ei...iar poporul ăsta se laudă cu marea capodoperă literară in urma acestei tzepe de proporţii. Ok, nu atacăm acest subiect, însă noroc cu Eminescu, Enescu, Luchian şi încă câţiva demni de stimă şi apreciere pentru actele lor ce au promovat tara asta şi au menţinut-o pe o linie de plutire dpdv artistic. In prezent, lucrurile sunt grave! trupe precum Senzual ... sunt tot mai des mediatizate, iar asta nu ar fi o tragedie, dacă ele s-ar prezenta ca o trupă de samapling in Cora sau Real. Mi se face rău când le aud: Noi artiştii.... Care artişti sora mea? Ca nu ai habar ce e aia muzică si tu te vezi artistă! E de rasul lumii ...dar cel mai bine o să vă las pe voi să vă minunaţi.

Ştiţi ce e groaznic, că fără să-şi de-a seama, omenirea a transformat adevărata artă, in comercial! Nu e normal ca toată lumea să ştie cine e Stanely Jordan sau Al Jarreau....asta in condiţiile in care Albinoni sau Pachelbel rezonează cu brand-uri ce execută tunning pentru automobile. Aaaa, bine că mi-am adus aminte! mai există o categorie, care pe mine sincer mă enervează crunt şi anume...cei ce posedă "cultură muzicală" Oaaaa, aici e tare rău de tot, deoarece o groază de "genii" ce se dau a tot-cunoscători, relatează cu lux de amănunte, cum trupa Beatles a susţinut in 1969 un concert pe Wembley in prezenta a nu ştiu cate zeci de mii de fani, într-o sâmbătă, pe data de cutare la ora cutare şi in minutul nu ştiu care, Ringo Star, a înjurat si.......Aloooooooooooo, cu tot respectul, asta nu e cultura muzicală...ci mai degrabă un fel de ..jurnalism!!! cultură muzicală înseamnă să ştii că piesa Yesterday este compusă in gama fa major care este relativa majoră a gamei re minor, că este o piesă in patru a patra şi asa mai departe. Dar na, ce să-i faci...suntem artişti! Avem impresia falsă că dacă scriem pe blog..gata suntem scriitori şi ne permitem să-i numim colegi de breaslă pe: Charles Bukowsky, Umberto Eco sau chiar pe William Shakespeare. Nu vreau să o lungesc, că mă complic rău! Eu am păreri personale şi dubii mari chiar şi la adresa unora precum Salvator Dali sau Pablo Picasso, pe care eu nu pot să-i consider pictori sau artişti. Îmi pare rău, dar pentru mine Michelangelo, Renoir, Botticelli ...ăştia au pictat.. nu "cretinu'" ăla de Picasso! Barem a recunoscut târziu pe patul de moarte..ultimele lui cuvinte fiind: Mi-am bătut joc de voi, toată viata! In fine, dacă nu începem să promovăm reale valori şi adevăraţii artişti, mi-e teamă că o să ne lăsăm copleşiţi de penibil şi absurd, iar asta ne va ucide spiritual.  E bine totuşi că mai există specimene ca acest băiat de 11 ani, un artist in devenire, un real talent care mă bucură şi mă face să sper la adevărata artistăreală umană!!!!!

Va urma!