luni, 19 decembrie 2011

...de sezon!

Mi se intampla tot mai des, sa intalnesc situatii in care oameni de toate tipurile, evolueaza si.... ajungand la un standard de viata inalt, aparent lipsit de grija zilei de maine, sunt in esenta tristi si chiar chinuiti. Poate parea paradoxal si chiar hilar, cum unii cu conturi grase in banci si pozitii sociale demne de invidiat, sunt nefericiti. Da, este curios, insa la majoritatea dintre ei, lucrurile se intampla in viteza...in prea mare viteza, iar asta nu e deloc natural si  deloc un echilibru de viata  generator de reale satisfactii. Daca nu este viteza, cea care destabilizeaza acest echilibru, probabil ca superficialitatea este un alt aspect problematic. Am mai spus o si o s o mai spun, sustinand cu tarie ca omul, este programat sa fie OM, drept pentru care, satisfactiile lui, ar trebui sa aiba la baza probabil si un suport educational...mai pe romaneste...sa inteleaga ca nu doar un ceas scump sau o geanta de firma ii poate aduce zambetul pe buze si un feeling placut, ci cu siguranta, o imbratisare din partea cuiva drag, o vorba buna apreciativa sau o recunoastere la nivelul abilitatilor lui profesionale sau.... doar pentru simplul motiv, ca este un spirit viu si frumos construit... iar toate aceste "minuni" se pot obtine Gratis, in momentul constientizarii lor! Dupa cum spuneam, cu siguranta, viteza asta in care traim, ne priveaza in mod cert de la constientizarea aspectelor ce fac dintr o persoana oarecare, un personaj demn de apreciat sau de laudat. Tot din cauza acestei viteze de trai, omenirea pierde din vedere esente minunate la nivel relational si de comunicare, concentrandu se pe forme rigide de obtinere a unor interese meschine ce intr un final ...inevitabil, ii transforma si ii consuma, reducand totul la o tristete si o lipsa de satisfactie totala. Nu cred ca exagerez cu nimic si sunt convins ca fara sa aveti o prea mare experienta in a intelege anumite nuante, sesizati insatisfactii ce se citesc in ochi la o multitudine de ....asa zisi instariti. Ca sa nu o mai lunguesc foarte tare, concluzia mea este ca ...intr adevar, omului ii trebuie destul de putin pentru a fi cu adevarat fericit, iar toate eforturile noastre de a ne imbunatatii conditia si nivelul de trai, la un momentdat  ( in unele cazuri) devine o povara si un lucru distructiv. Va propun sa va reevaluati esentele si sa va imbogatiti sufletele cu nenumarate zambete, mangaieri si imbratisari...sa fotografiati si sa stocati in interiorul vostru, cat mai multe peisaje si momente satisfacatoate in relatia cu cei apropiati si nu numai, deoarece viata e scurta, iar eu personal...cunosc o gramada de "bogati" care plang!

Sa aveti sarbatori de basm!!!! :)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu