Chiar daca am ajuns acasa aproape inghetat si cu p**a in bazin (anatomic vorbind), consider ca am avut o zi placuta si cat de cat prolifica, deoarece, dupa stabilirea unor principii de lucru satisfacatoare cu diversi potentiali parteneri de business, am gustat din nou, dupa ani de zile, mersul cu metroul Bucurestean. Nostalgia m a purtat direct in perioada liceului, deoarece am parcurs ruta Piata Unirii - Politehnica, exact ca in perioada anilor 80-90 cand eram elev. Dupa 22 de ani, s au schimbat multe insa......altceva vreau sa va spun si anume ca......in seara asta si cu participarea extraordinara a minunatului meu iPhone, incep sa reconstruiesc din amintiri la fel ca intr un joc de puzzle, nenumaratele seri cand traiam in prezentul acelor vremuri, asocierea vizualului cu muzica din casti ( si atunci aveam walkman ;))
In seara aceasta ...Glenn Gould...un pianist bunicel ce zacea in playlistul de la iTunes, imi face placuta surpriza si mi l baga pe J.S.Bach, pe langa trompa lui Eustache...direct in suflet, unde stie ca i este locul. Nu stiu cat....in perioada liceului, examinam si analizam eu ceea ce ascultam cu ceea ce vedeam, insa ...de data asta....variatiunile lui J.S.Bach ce se succed cu repeziciune, imi creeaza felurite clipuri live, care mai de care mai bizare. E ciudat si in acelasi timp interesant cum o perioada muzicala de mare anvergura si anume Barocul lui Bach, face cunostinta in timp real si in fata ochilor mei, cu diverse manelisme vestimentare ale celor prezenti in vagonul metroului, cat si cu amalgamul de prost gust al elementelor arhitecturale ce se vor estetice si sanki...moderne, hata*. In fine, experimentul are succes la mine si inteleg asta in momentul in care o calatoare intre doua varste ce se afla in apropierea mea, ma face sa inteleg ca am un zambet tamp, inexplicabil, in timp ce scanez cu privirea zeci, sute de amanunte si detalii. La un moment dat, usile se deschid si eu ma aflu la destinatie in statia de metrou Politehnica. Ce sa mai...mi a placut si cred ca o sa mai merg cu metroul ;) O noapte frumoasa tuturor!
*Hata = Gen ...in tiganeste ;)
In seara aceasta ...Glenn Gould...un pianist bunicel ce zacea in playlistul de la iTunes, imi face placuta surpriza si mi l baga pe J.S.Bach, pe langa trompa lui Eustache...direct in suflet, unde stie ca i este locul. Nu stiu cat....in perioada liceului, examinam si analizam eu ceea ce ascultam cu ceea ce vedeam, insa ...de data asta....variatiunile lui J.S.Bach ce se succed cu repeziciune, imi creeaza felurite clipuri live, care mai de care mai bizare. E ciudat si in acelasi timp interesant cum o perioada muzicala de mare anvergura si anume Barocul lui Bach, face cunostinta in timp real si in fata ochilor mei, cu diverse manelisme vestimentare ale celor prezenti in vagonul metroului, cat si cu amalgamul de prost gust al elementelor arhitecturale ce se vor estetice si sanki...moderne, hata*. In fine, experimentul are succes la mine si inteleg asta in momentul in care o calatoare intre doua varste ce se afla in apropierea mea, ma face sa inteleg ca am un zambet tamp, inexplicabil, in timp ce scanez cu privirea zeci, sute de amanunte si detalii. La un moment dat, usile se deschid si eu ma aflu la destinatie in statia de metrou Politehnica. Ce sa mai...mi a placut si cred ca o sa mai merg cu metroul ;) O noapte frumoasa tuturor!
*Hata = Gen ...in tiganeste ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu